E IARNA, DOMNULE !

MOTTO : Vreau, cand caii sforaie, nebunii,
Sa sarut o ramura de ger.
Ci saltati-mi , labe ale lunii,
Ciutura tristetelor la cer !
S. ESENIN
(traducere G. Lesnea)





Cercuri .Siragul de stele aluneca pe naframa senina a cerului.
Plivit de nori, albastrul te invaluie , topindu-ti nelinistea…
Iata-ne, asa dar, cu acte, in Europa !
Anul I…
………………………………………………………………
Porcii guita prin soproane sau curti, ca inainte…
Caltabosii , toba, carnatii plescoi(« confirmati » de UE) sunt la fel de buni « ca mai an »..
Vantul subtiratic scutura din tolba o pudra de zapada. Pişcă !.
………………………………………………………………
Traditii de tot felul….
Colindatori…autentici sau trucati, inghesuiti in metrouri, tramvaie si autobuze…
Pe la sate tradita isi cere dreptul.
Cete de flacai in cojoace si straie flendurite ; care cu bate, cu ciomege sau scanduri rupte din gardurile stirbe au pornit sa se snopesca in numele ei.
Jandarmii intervin prompt.
- Suntem in UE. Un NU, violentei !. Vom curma bataia.
Batausii traditionali se impaca fara mofturi, tabarand aprig pe aparatorii ordinii publice. Actiunea e un succes !
De la jandarmi cad doi raniti. Cetele au insa efectivul complet.
Cativa localnici comenteaza nemultumiti pe santuri,suduind marunt…
-Rusine …Asta-i democratie ? Nu se poate ciomagii omul dupa pofta inimii ?
Ne- au stricat traditia!
Primarul e insa satisfacut :
-Anul asta ,am ajuns la televiziune ! La anu’…daca vine si politia, mama ce bataie se va incinge ! O sa ajungem precis la Euro News. De ce numai spaniolii sa fie fugariti pe la Pamplona! Maine, poimine, devenim atractie europeana !
Vise…vise !
………………………………………………………………

Cadouri de tot felul !
Aglomeratie.
Urari cat cuprinde
Telefonie mobila – mare dever – popor limbut !
………………………………………………………………

Cel mai inalt brad de pe continent cu surle si trambite, e inaltat la noi, in Piata Unirii. Schela verde cu beculete –atrage mii de gura casca. Fotografii, imbulzeala, copii, bunici si sosoni pierduti !
………………………………………………………………

Vine si Anul Nou.
Revelioane… pentru toate gusturile.
Unul mai special. Scandal, injuraturi imbranceli. Iar s-au terminat biletele la VANGHELION !
Altele gratis in Piata Revolutiei, Universitatii, Constitutiei.
Popor, muzica, jocuri de atificii, frig…
Basescu nu mai arunca cu sticle de sampanie sau paltoane …
« O baie » ajunge –e austeritate !
………………………………………………………………

Dupa revelion, ger de crapa pietrele.
La Iasi coada mare.
Cateva sute de bieti pensionari asteapta inghesuiti unul intraltul. Vor sa-si depuna cererile pentru biletele de tratament. Tremura, bat in rastimpuri talpile incaltarilor, iar promoroaca li s-a asternut pe caciuli si gulere.
-De cand sunteti aici oameni buni, ii intreaba reporterul.
-Avem vreo 12 ore.
- De ce stati pe frigul asta? continua el, pe un ton compatimitor .
-Pentru sanatate !
De cand cu ieftinirile medicamentelor-preconizate de ministrul sanatatii, pensionarii au trecut pe crioterapie.
………………………………………………………………

A inceput sa ninga.
Nu se poate ! In epoca incalzirii globale ?
Chiar asa!
Intai jocul sprintar al fulgilor, fugarindu-se unul pe altul.…
Mai apoi pletele dalbe s-au scuturat, topind culoarea oriunde va fi fost, coborand peste fire tacerea alba…
Vecin de la rasarit si-a amintit iara cu « bunavoimta » de noi. Daca gazele ni le da scump, crivatul este gratis! Consumul creste… Afacerile Gazprom se rotunjesc !
U.E. a capatat un « articol original » ce nu figura pe lista la negocierile cu partea romana. Au aflat si ei, acum, ca necuprinsele stepe rusesti strecoara iarna « darul » lor inghetat pe sub usa romaneasca !
Strat dupa strat zapada se asterne ca-n vremurile de demult -fermecand copiii , ingrozind sarmanii !
O jumatate de metru, un metru. Viscolul inalta zid alb spre cerul, si el, alb…
Bocitoarele de serviciu ale televiziunilor publice si comerciale s-au pus temeinic pe treaba. Intr-un crescendo de vaiete intoneaza la unison « troieniada nationala ».
Darul cereasc le umple din belsug nesatioasele lor programe.
- Tine-o Doamne asa,sa ne mai creasca …ratingul!
Sosele blocate, trenuri intarziate, aeroporturi sub nameti, curse aero suspendate.
Dezastru alb- angoasa generala !
ROMANIA sub zapada !
Romanii din caldura casei tremura cu ochii lipiti de televizor
Altii se agita prin aeroporturi. Asteapta cu zecile de ore... Vor sa blocheze ceva :o usa,un culoar, poate o pista ? (dar nu face, afara e viscol !) ...Vor un avion !
Ce progres fata de ‘90 ! Atunci blocam soseaua comunala pentru intarzierea masinii cu butelii !
Un tata isi arunca fetita in bratele salariatului de la aeroport ( disperare, zbucium) ; surprins, acesta o mangaie tandru (dovada de tact,compasiune). Fetita plange (nevinovatie fireasca !). Mama copilului, (inima de mama !) il bruscheaza pe sotul
(-Vezi tu acasa …daca mai ajungem!} si isi reia copilul de la oficial. Acesta se deslipeste anevoie de copil ( se atasase de el ?…isi pierdea imunitatea !!!).
Suspinele se topesc in vacarm …
Tipete, injuraturi, imbranceli…Ai copiii ?… N-ai copii ! …Sperii copilul, domne’ ! Cand plecam ?....

« Revelionistii » romani fac in vama Russe un revelion prelungit.
E darul vecinilor. Bulgarii au fost intodeauna atenti cu noi !
Vamesii lor inchid frontiera dinspre Romania. Traficul auto se suspenda.
Trebuie sa-si curete oamenii soselele de nea !

Rusii pravoslavnici - gramada la Poiana Brasov. E Craciunul - stil vechi !
Serbeaza si ei in Uniunea Europeana …mai pe aproape !
Doamne fereste sa-i troieneasca. Ar avea motiv sa nu mai plece !
In Bucuresti se poarta « schimbul » de zapada !. Cei de pe trotuoare o dau pe carosabil si invers.
Dupa ce se cearta indelung, incalzindu-se gratis, se impaca, ajungand la concluzia s-o lase pe loc… pentru la primavara !
………………………………………………………………

A aparut soarele, dar are dinti.
Navalnicul Simon Bolivar, paseste vis-à-vis de Televiziune. Si-a pus cusma alba !
Vivat America Latina !
E iarna, domnule !

BUCURESTI-07.01.2008
Dr.Sever Miu

DIFICILA PATRUNDERE A SIMTURILOR ALBASTRE PRIN USILE DEFECTE….

fotografie de Vlad Eftenie (c)

Dupa ‘89, adica dupa « schimbarea fetei…dar nu si a naravurilor», sub poala primitoare a maicii noastre -tranzitia, s-au oblojit felurite ciudatenii. Nu le vom relua pe cele majore, pietre de temelie ale noii vieti: mineriade, «caritasuri»(de ce s-o fi trecut atat de usor peste semnificatia cuvantului «mila»!?), vinovati fara de pedepse, o natiune profund anti monarhica (dupa 45 de ani de istorie rosie) -dar cu un numar record de imparati, regi si printi –folositi pentru firme sau pentru minoritari!
Toate acestea sunt terenurile de vanatoare ale presei si nu riscam o incursiune pe mocirloasele lor sleauri!
Ciudateniile de mai jos sunt doar semantice.Ele nu vor rodi niciodata talk-show-uri cum a facut Cazul Elodia, nici nu vor crea probleme vreunei comisii parlamentare! Multi dintre concetatenii nostri, pe drept cuvant, nu le acorda nici o farama de atentie…
Dar “micile numere”, au intr-o societate democratica, vocea lor…
Dupa privatizarea farmaciilor, bulevardele oraselor noastre au primit ca pe o decoratie salba spiteriilor intitulate criptic “SENSI BLU”
Acest brand cu sonoritati dulci, misterioase, hawaiene ne-a starnit nedumerirea…
BLU este ALBASTRU…de simplu, ce te faci insa cu SENSI?
Am procedat “stiintific”adresandu-ne dictionarului italian -roman sub coordonarea acad. Alexandru BALACI. Toate explicatiile de aici ar fi putut onora, singure, oricare apoteca , dar refuzau cu incapatanare sa se «imperecheze» (pe firma) cu BLU.
In dreptul substantivului senso( plural sensi) se gasesc urmatoarele “descifrari”:
1 SIMT. S-ar putea vorbi despre “simturi albastre”. Autorul firmei va fi fost un adept al curentului expresionist, de pilda al «progeniturii» lui Franz Marc -der Blaues Pferd , sau un iubitor al perioadei albastre a lui Picasso.
2. SENS. Cea de a doua explicatie ne trimite pe un teren instabil… Pentru a nu crea ambiguitati nu o acceptam.
3 LUXURA. A treia acceptie ne invaluie in neliniste. Cum te-ai simti in chinurile unor crampe abdominale in fata unei firme botezata « VICIUL ALBASTRU»?
..........................................................................................................

Era dupa Craciun.
Piftia, si sarmalele, avatarurile culinare ale godacilor sacrificati de Ignat, se cazneau sa-mi amorseze «bomba… biliara».
«I miei SENSI » imi sopteau ca, in curand, situatia va deveni…«BLU»!
Renuntand la framantarile semantice, dau sa intru intr-o providentiala FARMACIE-SENSI BLU.
Din fericire, un astfel de stabiliment se afla chiar in buricul Bucurestiului, la parterul Magazinului «Unirea».
Dupa revolutia bolsevica, pravalia lui Borea din Odessa, specializata in articole de « lingerie », dantele si cravate, a fost nevoita sa se restranga, primind in spatiu : o ceasornicarie, un instalator si o papetarie . -Ilf si Petrov o consemneaza cu har in Vitelul de aur.
Magazinul «Unirea» din capitala a cunoscut dupa Revolutia noastra un fenomen similar.La parterul ei s-au ingramadit: o agentie de turism,o banca respectabila (al carui nume ne abtinem sa-l pomenim), primul Mac Donald bucurestean, un magazin foto KODAK , apoteca noastra, s.a.m.d.
Pe usa dinspre strada a farmaciei despre care e vorba, trona un afis cu litere groase ce lamurea definitiv orice client :

E drept ca pana la ora deschiderii- noua, mai erau aproape zece minute.
M-am asezat rabdator in fata grilajului ferecat cu trei lacate, asteptand deschiderea caii spre izbavire. Pentru a mai uita necazul gandeam ca, si pe timpul comunismului, edificiile de interes public erau proiectate cu o sumedenie de usi. Imediat dupa inaugurare, se pastra functionala doar una, celalalte fiind strasnic ferecate.
Cam asa este si acum, dupa 18 ani!
In toiul cugetarii, trei fetiscane gurese si pline de nuri intra in apoteca prin… usa defecta !
Inteleg, ca defectiunea priveste clentii bolnavi si nu se refera la persoanele sanatoase!
Timpul s-a scurs si un portar mahmur a aparut dupa grilaj. S-a scotocit o vreme in buzunare si a scos cheia unui lacat, desferecandu-l. A repetat gestul cu mai putin succes, pentru el si noroc, pentru noi ( intre timp gramada celor ce asteptau crescuse). Apoi a facut stanga imprejur, pierzandu-se pe coridoarele magazinului «Unirea».
N-am sa abuzez de rabdarea nevinovatilor cititori, descriind acelas ritual pentru lacatele restante. In final dupa ce oblonul a fost tras , dintr-un simtamant samaritean, i-am oferit, timid, o sugestie :
-N-ar fi mai bine sa pastrati cheile pe aceeasi veriga?
Intrebarea mea a avut darul sa-l trezeasca. Dupa ce m-a privit cu un amestec de surprindere si dezgust, de parca descoperise o musca in farfurie, a rabufnit inecandu-se:
-Ce, te grabesti ?... Se da ceva gratuit, aici ?
Am abandonat discutia care decurgea ca intr-o pagina de Urmuz si m-am repezit la usa farmaciei. Dezolare! Intrarea cu pricina era protejata de un oblon, ferecat la baza de un alt lacat.
In interior cele trei nimfe, acum invesmantate in halate albe, intrasera in activitate. Prima vorbea, gesticuland, la mobil. O a doua aranja niste cutiute pe raft. A treia mangaia cu mopul careurile alb-negre ale podelei, cu blandetea cu care ghidezi primii pasi ai unui pui de seidenpinsch.
Am cautat sa le captez atentia, facand semne in fata vitrinei.
Singurul rezultat al recitalului meu de pantomima fu ca starnii atentia bodyguard-ului de la raionul de bijuterii. Acesta, intuind o posibila primejdie, se apropie incruntat de usa farmaciei. Privirea sa, care ma matura aidoma unui radar ce depisteaza nava inamica in campul operational, imi frana gestica. Nu puteam sa risc ; cu cateva minute mai inainte, evacuase ,de pe culoarele marelui magazin, un aurolac. Spre norocul meu, ingrijitoarea cu pamatuful, facand o pirueta spre galeata, imi observa fata rugatoare…
Ii sopti ceva la urechea libera, fetei cu telefonul mobil, iar aceasta apasa un buton si oblonul incerca sa se ridice. Vointa nu-i lipsea acestuia, dar lacatul de la baza se opunea, indaratnic. Fata de la raft se apleca spre vitrina spre a studia fenomenul.
Facu un semn a lehamite si imi striga:
-Intrati prin fata!
Plin de entuziasm, i-am replicat tunator, facand sa tresara o doamna ce incerca un ceas la raionul vecin.
-Nu pot… Usa e defecta …
Fata a zambit, miscand, intelegator, capul:
-Incercati, totusi , va rog!
Strigatele noastre tulburau susurul dulce al colindelor aducatoare de liniste si speranta in sufletul cumparatorilor… Mi-am amintit cat de mult uram cu ani in urma, bruiajul comunist aplicat Europei Libere!
Trebuia sa incerc…
…………………………………………………………………………………….
Pasind inauntru, fetele m-au scaldat intr-o ploaie de zambete ; parca isi regasisera o persoana draga, mult asteptata, pe care nu sperau s-o mai revada curand. Pana si asistenta, ce parea sudata de telefonul mobil, dupa ce trimisese in eter trei pupicuri, isi deslipi aparatul de urechiusa.
……………………………………………………………………………
N-am gasit “MOTILIUM”, dar fetele mi-au dat la unison dreptate :
“Sunt probleme cu usile”.
Colica a disparut in neant!
La alta farmacie n-am mai fost… riscam sa stric totul !
Ce bine te simti cand ti se da dreptate!


Bucuresti
04.01.2008
Sever Miu


Fotografie de Vlad Eftenie. Mai multe fotografii aici

In metrou...

(c) foto de Unda (Cristina Grosan)

Am betesugul de a cerceta cu vie atentie si marturisita voluptate, « patologia sufleteasca » a celor din jur.
Poate e o prelungire a deformatiei profesionale de medic sau doar o fateta a firii mele nelinistite si iscoditoare( in copilarie una dintre matusi ma striga « Scotocila » !).
Daca pentru patologia medicala mai exista remedii terapeutice, pentru cea comportamentala care tradeaza adesea ingrijoratoare vicii sufleteasti -si nu numai – slaba speranta…

E dimineata.Calatoresc cu metroul. Pe banca din fata doi tineri, transportati departe….Pierduti intr-o poveste de dragoste cu un contur palid, inca nedefinit…
Baiatul -« temeinic ras » in cap, semn al celor trei V-uri : vointa, vanitate si…virilitate. Cu tricou negru presarat cu cranii si gheare de vulturi, chitare si arme automate din panoplia lui Robocup. Blugii de un cenusiu-albastrui imbatranit , sfasiati in zeci de locuri, ca un stindard glorios strapuns de gloantele si srapnelele inamicului.…
Fata cu blugii neviolentati.Parul canepiu, adunat sub o cordeluta visinie i se rasfrange peste un tricou roz. De sub bucle, ca dupa un tufis, apare efigia zambitoare a defunctei Lady DI.
Tanarul o tintuieste cu privirea.Fluturii cenusii – albastrui nu pot fi opriti din zborul lor jucaus…O pereche de lentile bombate ii fereste de hipnoza sau…deochi!
Daca nu-i poate fixa in insectarul privirii lui, macar mainile sa i le faca prizoniere sub palmele puternice pe un crac al blugilor sai, intr-o zona scapata, ca prin minune, netaiata.
Poate jenata sau doar mai rezistenta la ravagiile pasiunii tanara urmareste, pret de trei statii, imbarligata schema de circulatie a metroului bucurestean si recapituleaza temeinic regulamentul de circulatie de pe peretele opus.
Incerca apoi timid sa-si recapete libertatea mainilor.Ii sopteste ceva la ureche, dar tanarul se arata neindurator. Dupa un timp, ridica o palma si, alintandu-i tandru ovaul fetii, suie piscul nasului, transformand mangaierea in scapinare…
Metroul opreste in statie. Inauntru paseste cu eleganta , o tanara blonda. Se aseaza pe locul ramas liber , langa mine. E in « doliu profund »: bluza, jacheta, fusta, chiar si ciorapii intinsi pe pulpele-i zvelte , evident si condurii – totul negru. Pare muiata in tus negru. Doar fata si mainile cu unghiile pictate in rosu pompeian au scapat de sumbra culoare. Aseaza in poala o geanta de marimea celei cu care Mary Poppins se prezentase in Aleea Ciresilor la familia Banks. Spre deosebire de simpatica eroina a lui Travers, din ea nu scoate nicio sticluta cu licoare miraculoasa, pentru a o oferi celor doi tineri de vizavi…Din adancurile gentii apar doua telefoane celulare. Le parcurge « claviatura » cu dexteritatea unui pianist ce-si cumoaste temeinic partitura, dupa care rosteste suav :

-Scumpule, a intervenit ceva neprevazut…..Amanam intalnirea de diseara.Vorbim mai tarziu… Nu se prea aude… Sunt in metrou….Te pupic dulce !
Introduce in poseta « inventarul Germanos » si dintr-un buzunar lateral scoate la iveala o cutiuta nichelata…
Parca ar fi o pudriera cu un design mai ciudat .Incepe a-si « rotunji rujul », tuguindu-si buzele si-si corecteaza apoi pozitia zulufilor « alunecati ilegal » peste ureche.
Exerseaza doua-trei schite de zambet, aidoma marilor regizori ce trag cateva duble ale scenelor importante si, apasand un butonas, isi moduleaza, duios, vocea :

-Grig, iubire, ramane cum am stabilit !La Mariott, ora 9. Te pupic dulce.

Satisfacuta, introduce si telefonul cu camera video in poseta.
Metroul s-a oprit in statia de destinatie.
Tare n-as mai cobori !

Ca intre doua statui

foto: (c)Vlad Eftnie

sau "De Gaulle si Michelin la taclale"




MOTTO : Liniste,vorbesc statuile !


In gura parcului Herastrau, ca proba a fidelei noastre simpatii galice (semn al nobilei extractii francofone) dar si pentru a pune surdina « scandaloasei pasiunii » pentru Unchiul Sam, edilii Bucurestiului ridicara o mandrete de statuie .
Omul din bronz (cam la vreo patru metri si mai bine) pasind cu hotararea-i cunoscuta in directia carosabilului( cam aglomerat), duce pe brat, falnic, ca un toreador, faldurile mantilei sale.
Cu trasaturile acromegalice usor accentuate si chipiul inconfundabil, are ceva din imaginea Comandorului, ce-ntr-un final l-a pedepsit exemplar pe Don Juan.
Scruta intrarea parcului, cautand cu privirea hat departe, spre centrul pietii omonime, marcata de misteriosul « nasture de bronz ».
Exact cum v-ati gandit,este vorba de marele De Gaulle.
Se simtea, evident, singur, fara a sti ca edilii parcului, asezasera la cateva sute de metri mai incolo- o hora de capete din gips( pentru busturi ar fi fost prea mare risipa !) , printre care generalul si-ar fi putut descoperi multi contemporani.Acesti oameni gloriosi prefigurasera constructia Europei Unite .Acum, cu nasurile sau urechile stirbite de atacurile pasionale ale turistilor, pazeau impasibili steagul albastru instelat.
Dar intr-o zi singuratatea marelui francez lua sfarsit ! .
Aceiasi edili ii adusera alaturi un « Michelin gonflabil » - o imensa crisalida din cauciuc, umflata in rastimpuri de un compresor.
Blandetea alb-obeza a celebrei efigii alaturate,estompa aerul martial al generalului, zmulgand un zambet trecatorilor.
Desi din materiale diferite,vreo doua- trei zile au stat la taclale…
-Cum ati sarbatorit bicentenarul revolutiei franceze ?
-I-am invitat pe est europeni sa faca si ei cate una. A fost foarte pasionant - nemtii si-au darmat zidul Berlinului,iar romanii l-au impuscat pe Ceausescu.
-Saracu, si ce frumos m-a primit !…
Mi-amintesc cat de neobosit dadea din mana in timpul discursurilor….
- Aici romanii au avut noroc , il linisti gonflabilul, cel care i-a urmat misca si el binisor mainile…
I-a soptit apoi ultimile noutati –extinderea U.E in care a intrat si Romania(ii stiti cat sunt de francofoni !)., sansele lui Sarcozy la scaunul prezidential, triumful european al Loganului franco-roman….
-Norocul nostru, concluziona mascota Michelin-ului. Vom putea inlocui astfel, cele cateva zeci de automobile ce ard seara de seara in banlieurile Parisului.
-Nu s-a mai potolit stanga comunista de la Sorbona ? intreba cu naduf De Gaulle.
- E o miscare a « neintegratilor » -magrebieni si nu numai ….

Generalul - taios cum il stim –i-a zis una mai ascutita, dezumflandu-si in final convivul…

Zoologie Comparata

foto: (c)Cristina Grosan

Moto:

“Greu iti mai vine dupa ce minia s-a potolit…”

SOFOCLE - Oedip Rege.

Zilele trecute, plimbandu-ne, la ceas de arsita, prin parcul Herastrau, o amica de familie –profesoara de romana la un liceu bucurestean- ne marturisea, cu sfanta indignare, diferendul ei cu un vecin de bloc.
Fost macaragiu, prieten de nadejde al lui Bacchus, fusese admonestat ca arunca gunoiul prin casa scarii. Replica barbatului nu se lasa ateptata.

-VACO!

Ilustra doamna, fu surprinsa nu numai de duritatea afirmatiei, dar si de tonul sticlos al certitudinii sale. Pastrandu-si cumpatul -performanta remarcabila pentru un temperament coleric, care trada experienta acumulata la catedra, cu zeci de pezevenghi- incepu sa-i explice, pe indelete, dar cam didacticist (zic eu), EROAREA IN CARE ERA…
"-Stimate domn, eu nu sunt vaca! Si asta cel putin din trei motive esentiale…)
(Desigur, mai avea si altele dar considera ca acestea erau suficiente pentru a surpa afirmatia vecinului.
-Primo: eu nu am copite , picioarele mele sunt apreciate, as spune, chiar invidiate in mediul profesoral…. si nu numai.
-Secundo: am ochi mari si albastri, dar nu laptosi ca ai pomenitului animal. Privirea mea e brianta.
-Terzo ( si poate cel mai pertinent argument): eu nu posed uger de rumegatoare; sanii mei sunt mici, feciorelnici , poate chiar prea firavi fata de opulenta vulgara-la moda- astazi…
Sper ca am fost convingatoare, fapt pentru va rog sa va retrageti infamantul epitet…"

Inca de la primul punct al demonstratiei, barbatului i se strecura in suflet sarpele indoielii. Se muta de pe un picior pe altul , se scarpina a nedumerire in crestet...
-S-ar putea sa nu fie tocmai vaca...Ar fi putut s-o faca curva, dar nu era sigur daca categorisirea ar fi afectat-o suficient… Si, oricum, vaca era injuria probata in toate confruntarile conjugale. Cum s-o intoarca acum? Era in joc mandria lui de barbat si superioritatea de clasa. Partidul il invatase in tinerete despre “rolul conducator al clasei muncitoare” fata de plevusca trantorilor de intelectuali.
Ultima lovitura o primi dupa auzul cuvantului “epitet”.
-Hait, ce-o fi si asta! Ai dracului intelectuali…

In fata necunoscutului, omul cuprins de teama devine un animal incoltit. Eroul nostru nu mai zise nimic si, cu capul in piept, dornic de a se face una cu pamantul, parasi campul de bataie, strecurandu-se in apartament... Tot ce mai auzi distinsa doamna fu un murmur vatuit ce-i urma trecerea, ca o litanie:
"Epitet, epitet, epitet..."
Bietul om se caznea sa nu uite cuvantul ce-l tulburase intr-atat, pentru ca a doua zi sa-l intrebe pe nea Vasile de la unu, partenerul sau de table, abonat la Libertatea

Dupa povestire, se asternu tacerea. Totul intepenise in jur...Am baiguit, totusi, inutil:
- Da stiu ca i-ai zis-o!

…

Bucuresti, 13 Iunie 2007

statuile...sau eleganta cersitului

Unele jocuri ale copilariei iti raman in minte. In mahalaua Mihai Bravu, unele erau se adresau fetelor, altele baietilor ,dar existau si altele destinate ambelor sexe - profund ostile atunci…
Turca, poarca, laptele gros ( generator de discopatii- cum aveam sa aflu eu mult mai tarziu) erau eminamente baietesti.”Va-ti ascunselea”,“leapsa” ( cu variantele:” pe ouate”, “pe catarate”, sau “pe prinselea”) si “tablourile” – erau,ca sa zic asa,“jocuri ambisex, destinate rarelor momente in care beligerantii (fete si baieti) ingropau “securea razboiului”…
Ultimul, practicat mai adesea de fete, dar in care se mai ratacea uneori si cate un baiat, realiza un gen de tablouri vivante de …mahala.
Jucatorul era apucat de mana si temeinic invartit. Lasat apoi sa se dezechilibreze , cadea intr-o pozitie( nu totdeauna comoda), pe care trebuia sa o pastreze nemiscat..
Peste multi ani am intalnit in marile capitale ale Europei Occidentale variante ale acestui joc . E adevarat ca personajele depasisera de mult varsta copilariei, iar “jocul” isi pierduse caracterul “competitional” fiind incadrat intre amuzament si deghizata cersetorie. In BARCELONA un acrobat de circ s-a ratacit pe Rambla.La Stratford bufonul a evadat dintr-o piesa a lui Shakespeare, iar la Oslo un parlamentar plictisit de dezbaterile sterile ale Camerei a evadat din Parlament.Toti - vopsiti cu bronz- incercand prin imobilitate sa creeze un pandant amuzant celebrului peisaj din vecinatate…
Turistii ii pozau, lasand cativa banuti in cutia de la…poalele statuii.
Am facut aceasta incursiune in amintiri si spatii geografice, pentru ca zilele trecute am intalnit intr-o statie a metroului bucurestean o asemenea “statuie”. La inceput am crezut ca e vorba de un actor al Teatrului Masca, care intr-un exces de zel isi repeta singur rolul. Apoi m-am lamurit. In urma aderarii noastre la U.E., intreprinzatorii au adus pe meleagurile romanesti …”statuile”- vestului.
Tanarul, imbracat in costum alb, manjit cu creta pe fata, cocotat pe o lada drept postament- incerca sa mimeze statuia unui fotograf… fara “obiectul” muncii!
Pasagerii garniturilor de metrou treceau pe langa el indiferenti, nu fotografiau, nu daruiau nimic.
Marinimia lor fusese secata de cersetorii netrucati din vagoane!

Un safari prin Rahova

MOTTO

« Tii ! ce minuni,ce lume fermecata In cartea despre Africa se-arata ! Ah ,Africa vrajita de mistere Te cheama si momeste cu putere… »

(BIMBIRICA IN AFRICA-Carte pentru copii)

Daca treci prin Rahova, in preajma pietii omonime, nu poti sa ramai indiferent. Un safari prin Kenia – moft ! Alegand, Africa - cheltuiala, riscurile si oboseala sunt inmiite.
Cu un bilet de tramvai, ajungi din buricul Bucurestiului intr-un peisaj exotic, plin de culoare - si …inedit .
Cum ai coborat din 32 te trezesti inconjurat de blocuri cu 10 etaje.
Nu, nu e Defance ci… Rahova.
Toate fatadele de beton sunt boite de parca un perpetu curcubeu s-ar zbengui pe ziduri… Cromaticul tablou a fost argumentul electoral cu care primarul local si-a renoit mandatul. Fara armament sofisticat, cu penelul, ulcelele cu vopsele si cativa saci de barabule si fasui a izbutit cea ce tizul sau etiopian (Megistu Mariam) a realizat cu Kalasnikovul . E drept ca scaunul de primar la sectorul 5 suporta greu comparatia cu tronul Negusului, dar victoriile mici le premerg celor epocale ! Un alt iubitor de culori, bietul Adrian N. nu a stiut ce sa faca cu ele…
Aici trebuia adus Bush ! Daca ar fi zugravit cativa « zgarie nori » din Manhatan , ar mai fi avut atatea emotii la al doilea mandat ?
Peste aceast dezmat cromatic (la parter, uneori chiar la primul etaj), cu putina vointa , baietii de cartier, au produs o opera !
Cercetandu-le graffittiurile, afli tot felul de informatii, una mai utila decat alta :

- Indemnuri sexuale generale sau personalizate. ( daca nu mai eficiente pentru potenta, sigur mai convenabile ca Viagra).

- Incurajari si injurii la adresa echipelor sportive.

- Sloganuri si comentarii politice( « deocheate » si decolorate, ce vreti … doi ani de la vechile alegeri !)

Peste drum de piata , cam in dreptul bazarului lui « Niki Scorpion », exotismul devine exploziv. Pe masura ce inaintezi prin furnicarul de oameni esti cotropit… de sonuri melodice…Trei - patru dughene ce comercializeaza casete si C.D-uri,isi amesteca atat de intim oferta, inact greu mai poate « scoate » omul… « Bidineaua » din sosul manelelor.
Ca in « AIDA » lui Verdi ( fara mars triumfal), deoparte si de alta a trotuarului se insiruie taranci semiurbabizate sau orasence …ruralizate( taraniste nu le pot numi din considerente de sondaj !) Aidoma egiptenilor ce intampinau victorioasa armie a lui Radames, ele ridica un adevarat « Arc de triumf » … dupa posibilitati !
Pe sub arcadele de ceapa verde, loboda, marar si patrunjel dar si ciorapi, chiloti de bumbac (chilipir sau modern- promotie), bureti…din plastic sau chibrituri - pasesc ( putin triumfal), mosnegi tarsindusi picioarele, babute garbovite ce-si legana jalnicele « plase- trofeu » …
Ezita in treacat o clipa,apoi cantarindu-si punga, isi continua drumul.
Cativa dulai negrii jegariti( poate tigrii intr-o alta lume), purtand la ureche sigilii galbene)-cerceii comunitari, se insaileaza prin cortegiu… Pentru amatorii de peisaje exotice, pe Recas , ceva mai in spate, se pot admira lacuri de tina, fara hipopotami si crocodili. Cu putin noroc exploratorul poate imortaliza, o duzina de amorasi brunetei, desprinsi din « Seraiurile turcesti », aninate pe sarme…
De ce schioapata oare turismul romanesc ?