Ca intre doua statui

foto: (c)Vlad Eftnie

sau "De Gaulle si Michelin la taclale"




MOTTO : Liniste,vorbesc statuile !


In gura parcului Herastrau, ca proba a fidelei noastre simpatii galice (semn al nobilei extractii francofone) dar si pentru a pune surdina « scandaloasei pasiunii » pentru Unchiul Sam, edilii Bucurestiului ridicara o mandrete de statuie .
Omul din bronz (cam la vreo patru metri si mai bine) pasind cu hotararea-i cunoscuta in directia carosabilului( cam aglomerat), duce pe brat, falnic, ca un toreador, faldurile mantilei sale.
Cu trasaturile acromegalice usor accentuate si chipiul inconfundabil, are ceva din imaginea Comandorului, ce-ntr-un final l-a pedepsit exemplar pe Don Juan.
Scruta intrarea parcului, cautand cu privirea hat departe, spre centrul pietii omonime, marcata de misteriosul « nasture de bronz ».
Exact cum v-ati gandit,este vorba de marele De Gaulle.
Se simtea, evident, singur, fara a sti ca edilii parcului, asezasera la cateva sute de metri mai incolo- o hora de capete din gips( pentru busturi ar fi fost prea mare risipa !) , printre care generalul si-ar fi putut descoperi multi contemporani.Acesti oameni gloriosi prefigurasera constructia Europei Unite .Acum, cu nasurile sau urechile stirbite de atacurile pasionale ale turistilor, pazeau impasibili steagul albastru instelat.
Dar intr-o zi singuratatea marelui francez lua sfarsit ! .
Aceiasi edili ii adusera alaturi un « Michelin gonflabil » - o imensa crisalida din cauciuc, umflata in rastimpuri de un compresor.
Blandetea alb-obeza a celebrei efigii alaturate,estompa aerul martial al generalului, zmulgand un zambet trecatorilor.
Desi din materiale diferite,vreo doua- trei zile au stat la taclale…
-Cum ati sarbatorit bicentenarul revolutiei franceze ?
-I-am invitat pe est europeni sa faca si ei cate una. A fost foarte pasionant - nemtii si-au darmat zidul Berlinului,iar romanii l-au impuscat pe Ceausescu.
-Saracu, si ce frumos m-a primit !…
Mi-amintesc cat de neobosit dadea din mana in timpul discursurilor….
- Aici romanii au avut noroc , il linisti gonflabilul, cel care i-a urmat misca si el binisor mainile…
I-a soptit apoi ultimile noutati –extinderea U.E in care a intrat si Romania(ii stiti cat sunt de francofoni !)., sansele lui Sarcozy la scaunul prezidential, triumful european al Loganului franco-roman….
-Norocul nostru, concluziona mascota Michelin-ului. Vom putea inlocui astfel, cele cateva zeci de automobile ce ard seara de seara in banlieurile Parisului.
-Nu s-a mai potolit stanga comunista de la Sorbona ? intreba cu naduf De Gaulle.
- E o miscare a « neintegratilor » -magrebieni si nu numai ….

Generalul - taios cum il stim –i-a zis una mai ascutita, dezumflandu-si in final convivul…

Zoologie Comparata

foto: (c)Cristina Grosan

Moto:

“Greu iti mai vine dupa ce minia s-a potolit…”

SOFOCLE - Oedip Rege.

Zilele trecute, plimbandu-ne, la ceas de arsita, prin parcul Herastrau, o amica de familie –profesoara de romana la un liceu bucurestean- ne marturisea, cu sfanta indignare, diferendul ei cu un vecin de bloc.
Fost macaragiu, prieten de nadejde al lui Bacchus, fusese admonestat ca arunca gunoiul prin casa scarii. Replica barbatului nu se lasa ateptata.

-VACO!

Ilustra doamna, fu surprinsa nu numai de duritatea afirmatiei, dar si de tonul sticlos al certitudinii sale. Pastrandu-si cumpatul -performanta remarcabila pentru un temperament coleric, care trada experienta acumulata la catedra, cu zeci de pezevenghi- incepu sa-i explice, pe indelete, dar cam didacticist (zic eu), EROAREA IN CARE ERA…
"-Stimate domn, eu nu sunt vaca! Si asta cel putin din trei motive esentiale…)
(Desigur, mai avea si altele dar considera ca acestea erau suficiente pentru a surpa afirmatia vecinului.
-Primo: eu nu am copite , picioarele mele sunt apreciate, as spune, chiar invidiate in mediul profesoral…. si nu numai.
-Secundo: am ochi mari si albastri, dar nu laptosi ca ai pomenitului animal. Privirea mea e brianta.
-Terzo ( si poate cel mai pertinent argument): eu nu posed uger de rumegatoare; sanii mei sunt mici, feciorelnici , poate chiar prea firavi fata de opulenta vulgara-la moda- astazi…
Sper ca am fost convingatoare, fapt pentru va rog sa va retrageti infamantul epitet…"

Inca de la primul punct al demonstratiei, barbatului i se strecura in suflet sarpele indoielii. Se muta de pe un picior pe altul , se scarpina a nedumerire in crestet...
-S-ar putea sa nu fie tocmai vaca...Ar fi putut s-o faca curva, dar nu era sigur daca categorisirea ar fi afectat-o suficient… Si, oricum, vaca era injuria probata in toate confruntarile conjugale. Cum s-o intoarca acum? Era in joc mandria lui de barbat si superioritatea de clasa. Partidul il invatase in tinerete despre “rolul conducator al clasei muncitoare” fata de plevusca trantorilor de intelectuali.
Ultima lovitura o primi dupa auzul cuvantului “epitet”.
-Hait, ce-o fi si asta! Ai dracului intelectuali…

In fata necunoscutului, omul cuprins de teama devine un animal incoltit. Eroul nostru nu mai zise nimic si, cu capul in piept, dornic de a se face una cu pamantul, parasi campul de bataie, strecurandu-se in apartament... Tot ce mai auzi distinsa doamna fu un murmur vatuit ce-i urma trecerea, ca o litanie:
"Epitet, epitet, epitet..."
Bietul om se caznea sa nu uite cuvantul ce-l tulburase intr-atat, pentru ca a doua zi sa-l intrebe pe nea Vasile de la unu, partenerul sau de table, abonat la Libertatea

Dupa povestire, se asternu tacerea. Totul intepenise in jur...Am baiguit, totusi, inutil:
- Da stiu ca i-ai zis-o!

…

Bucuresti, 13 Iunie 2007

statuile...sau eleganta cersitului

Unele jocuri ale copilariei iti raman in minte. In mahalaua Mihai Bravu, unele erau se adresau fetelor, altele baietilor ,dar existau si altele destinate ambelor sexe - profund ostile atunci…
Turca, poarca, laptele gros ( generator de discopatii- cum aveam sa aflu eu mult mai tarziu) erau eminamente baietesti.”Va-ti ascunselea”,“leapsa” ( cu variantele:” pe ouate”, “pe catarate”, sau “pe prinselea”) si “tablourile” – erau,ca sa zic asa,“jocuri ambisex, destinate rarelor momente in care beligerantii (fete si baieti) ingropau “securea razboiului”…
Ultimul, practicat mai adesea de fete, dar in care se mai ratacea uneori si cate un baiat, realiza un gen de tablouri vivante de …mahala.
Jucatorul era apucat de mana si temeinic invartit. Lasat apoi sa se dezechilibreze , cadea intr-o pozitie( nu totdeauna comoda), pe care trebuia sa o pastreze nemiscat..
Peste multi ani am intalnit in marile capitale ale Europei Occidentale variante ale acestui joc . E adevarat ca personajele depasisera de mult varsta copilariei, iar “jocul” isi pierduse caracterul “competitional” fiind incadrat intre amuzament si deghizata cersetorie. In BARCELONA un acrobat de circ s-a ratacit pe Rambla.La Stratford bufonul a evadat dintr-o piesa a lui Shakespeare, iar la Oslo un parlamentar plictisit de dezbaterile sterile ale Camerei a evadat din Parlament.Toti - vopsiti cu bronz- incercand prin imobilitate sa creeze un pandant amuzant celebrului peisaj din vecinatate…
Turistii ii pozau, lasand cativa banuti in cutia de la…poalele statuii.
Am facut aceasta incursiune in amintiri si spatii geografice, pentru ca zilele trecute am intalnit intr-o statie a metroului bucurestean o asemenea “statuie”. La inceput am crezut ca e vorba de un actor al Teatrului Masca, care intr-un exces de zel isi repeta singur rolul. Apoi m-am lamurit. In urma aderarii noastre la U.E., intreprinzatorii au adus pe meleagurile romanesti …”statuile”- vestului.
Tanarul, imbracat in costum alb, manjit cu creta pe fata, cocotat pe o lada drept postament- incerca sa mimeze statuia unui fotograf… fara “obiectul” muncii!
Pasagerii garniturilor de metrou treceau pe langa el indiferenti, nu fotografiau, nu daruiau nimic.
Marinimia lor fusese secata de cersetorii netrucati din vagoane!

Un safari prin Rahova

MOTTO

« Tii ! ce minuni,ce lume fermecata In cartea despre Africa se-arata ! Ah ,Africa vrajita de mistere Te cheama si momeste cu putere… »

(BIMBIRICA IN AFRICA-Carte pentru copii)

Daca treci prin Rahova, in preajma pietii omonime, nu poti sa ramai indiferent. Un safari prin Kenia – moft ! Alegand, Africa - cheltuiala, riscurile si oboseala sunt inmiite.
Cu un bilet de tramvai, ajungi din buricul Bucurestiului intr-un peisaj exotic, plin de culoare - si …inedit .
Cum ai coborat din 32 te trezesti inconjurat de blocuri cu 10 etaje.
Nu, nu e Defance ci… Rahova.
Toate fatadele de beton sunt boite de parca un perpetu curcubeu s-ar zbengui pe ziduri… Cromaticul tablou a fost argumentul electoral cu care primarul local si-a renoit mandatul. Fara armament sofisticat, cu penelul, ulcelele cu vopsele si cativa saci de barabule si fasui a izbutit cea ce tizul sau etiopian (Megistu Mariam) a realizat cu Kalasnikovul . E drept ca scaunul de primar la sectorul 5 suporta greu comparatia cu tronul Negusului, dar victoriile mici le premerg celor epocale ! Un alt iubitor de culori, bietul Adrian N. nu a stiut ce sa faca cu ele…
Aici trebuia adus Bush ! Daca ar fi zugravit cativa « zgarie nori » din Manhatan , ar mai fi avut atatea emotii la al doilea mandat ?
Peste aceast dezmat cromatic (la parter, uneori chiar la primul etaj), cu putina vointa , baietii de cartier, au produs o opera !
Cercetandu-le graffittiurile, afli tot felul de informatii, una mai utila decat alta :

- Indemnuri sexuale generale sau personalizate. ( daca nu mai eficiente pentru potenta, sigur mai convenabile ca Viagra).

- Incurajari si injurii la adresa echipelor sportive.

- Sloganuri si comentarii politice( « deocheate » si decolorate, ce vreti … doi ani de la vechile alegeri !)

Peste drum de piata , cam in dreptul bazarului lui « Niki Scorpion », exotismul devine exploziv. Pe masura ce inaintezi prin furnicarul de oameni esti cotropit… de sonuri melodice…Trei - patru dughene ce comercializeaza casete si C.D-uri,isi amesteca atat de intim oferta, inact greu mai poate « scoate » omul… « Bidineaua » din sosul manelelor.
Ca in « AIDA » lui Verdi ( fara mars triumfal), deoparte si de alta a trotuarului se insiruie taranci semiurbabizate sau orasence …ruralizate( taraniste nu le pot numi din considerente de sondaj !) Aidoma egiptenilor ce intampinau victorioasa armie a lui Radames, ele ridica un adevarat « Arc de triumf » … dupa posibilitati !
Pe sub arcadele de ceapa verde, loboda, marar si patrunjel dar si ciorapi, chiloti de bumbac (chilipir sau modern- promotie), bureti…din plastic sau chibrituri - pasesc ( putin triumfal), mosnegi tarsindusi picioarele, babute garbovite ce-si legana jalnicele « plase- trofeu » …
Ezita in treacat o clipa,apoi cantarindu-si punga, isi continua drumul.
Cativa dulai negrii jegariti( poate tigrii intr-o alta lume), purtand la ureche sigilii galbene)-cerceii comunitari, se insaileaza prin cortegiu… Pentru amatorii de peisaje exotice, pe Recas , ceva mai in spate, se pot admira lacuri de tina, fara hipopotami si crocodili. Cu putin noroc exploratorul poate imortaliza, o duzina de amorasi brunetei, desprinsi din « Seraiurile turcesti », aninate pe sarme…
De ce schioapata oare turismul romanesc ?

SAIZECI DE ANI IN BALON

Ma simt ca “Victoria” lui JULES VERNE.

Suna triumfal, dar, e exact invers.
“Victoria” era un balon; aerostatul cu care Dr. Fergusson si amicii sai au pornit sa cerceteze izvoarele Nilului. Onorabilul savant se inselase calculand incarcatura balonului. Socotind greutatea lui Kenedy si Joe, a alimentelor, echipamentelor si lestului nu a observat ca in nacela mai era un..intrus!
Intocmai ca pasagerii clandestini ce se ascund in pantecele navelor, vrajiti de mirajul fericirii, un pusti de 8 ani se strecurase in nacela! Se imbarcase pentru a implini lucrul pe care-il auzea de la toti…:
-“Esti cu capul in nori”!
Daca s-ar zice: “esti cu capul in senin”, admonestarea ar deveni compliment!…
Pentru a confirma zicerea la figurat dar si la…propriu, pustiul a facut-o!
Exploratorii au incheiat calatoria in 5 saptamani.
Baiatul de atunci( o, Doamne, cat s-a schimbat!) navigheza inca .E drept, cu opinteli….
“Victoria” s-a dezumflat, reusind in salturi dramatice, sa atinga coastele Senegalului. Eu, dupa cum am marturisit, seman tot mai mult cu acel balon. Noroc cu fiul meu cel mic, care imi mai da uneori cate un imbold. Atunci ma desprind de obsedantul cotidian, inaltandu-ma spre …albastru!

cometariu la o fraza de monica lovinescu

(c)Sever Miu

“Ne intrebam - (convorbire telefonica cu G. Liiceanu) –daca nu ne-am inselat dedicand unei Romanii fictive o intreaga existenta.*”

(Convorbirea avea loc, dupa vizionarea la Paris, a premierei filmului “Le Chene”(Balanta) a lui Lucian Pintilie!)

Inselat, evident ca da. Si noi toti asemeni domniei sale…

Dar cum puteai alege Romania reala ( chiar fiind in cunostinta de cauza) murdarita, mutilate, viciata, de nerecunoscut?

Romania este cea din suflet.
Romania - copilariei noastre.
Romania - amintirii parintilor nostrii,
Romania - sperantei fara speranta!
........................................................
Puteam trece prin lume fara… nimic!
Iluzia a fost realitatea noastra!

Bucuresti

08.04.2007

__________________________

*Monica Lovinescu, Jurnal, 1990-1993, editura Humanitas p 271

Minuni...

ASTAZI este PASTELE 2007.
MINUNEA Invierii.
Poti crede sau nu, ideea nemuririi este tulburatoare!
ASTEPTARE a disparut!
Ce sa astepti…daca totul e vesnic!
Miracolele omenesti… miracolele mele!
La acest popas al vietii imi scormonesc sacul amintirilor, aducand la lumina gandurilor, podoabele primite mai de mult, sau mai de curand… si adesea uitate!
Viata primita si data!
Dragostea fara de care aceasta scantee nu s-ar aprinde nicicand…
Copilaria - esenta vietii…
Spulberarea Imperiului Rosu .
Caderea comunismului, ce-a otravit viata bunilor si parintilor mei iubiti facandu-I sa moara in desnadejde.
Intrarea Romaniei in NATO .
Venirea (la propiu) a Americanilor.
Tata imi promitea in copilarie ca la venire lor, imi va inalta cel mai frumos zmeu!
De ce n-ai mai zabovit putin tata!
Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana...
Intoarcera noastra dupa o pribegie de 1700 de ani !
Am prins sfarsitul unui secol si a unui mileniu.
Am sorbit din plin amaraciunea lor.
Am primit la urma si impartasania sperantei.
Doamne, nemernic sunt si m-ai ingaduit totusi!