DIFICILA PATRUNDERE A SIMTURILOR ALBASTRE PRIN USILE DEFECTE….

fotografie de Vlad Eftenie (c)

Dupa ‘89, adica dupa « schimbarea fetei…dar nu si a naravurilor», sub poala primitoare a maicii noastre -tranzitia, s-au oblojit felurite ciudatenii. Nu le vom relua pe cele majore, pietre de temelie ale noii vieti: mineriade, «caritasuri»(de ce s-o fi trecut atat de usor peste semnificatia cuvantului «mila»!?), vinovati fara de pedepse, o natiune profund anti monarhica (dupa 45 de ani de istorie rosie) -dar cu un numar record de imparati, regi si printi –folositi pentru firme sau pentru minoritari!
Toate acestea sunt terenurile de vanatoare ale presei si nu riscam o incursiune pe mocirloasele lor sleauri!
Ciudateniile de mai jos sunt doar semantice.Ele nu vor rodi niciodata talk-show-uri cum a facut Cazul Elodia, nici nu vor crea probleme vreunei comisii parlamentare! Multi dintre concetatenii nostri, pe drept cuvant, nu le acorda nici o farama de atentie…
Dar “micile numere”, au intr-o societate democratica, vocea lor…
Dupa privatizarea farmaciilor, bulevardele oraselor noastre au primit ca pe o decoratie salba spiteriilor intitulate criptic “SENSI BLU”
Acest brand cu sonoritati dulci, misterioase, hawaiene ne-a starnit nedumerirea…
BLU este ALBASTRU…de simplu, ce te faci insa cu SENSI?
Am procedat “stiintific”adresandu-ne dictionarului italian -roman sub coordonarea acad. Alexandru BALACI. Toate explicatiile de aici ar fi putut onora, singure, oricare apoteca , dar refuzau cu incapatanare sa se «imperecheze» (pe firma) cu BLU.
In dreptul substantivului senso( plural sensi) se gasesc urmatoarele “descifrari”:
1 SIMT. S-ar putea vorbi despre “simturi albastre”. Autorul firmei va fi fost un adept al curentului expresionist, de pilda al «progeniturii» lui Franz Marc -der Blaues Pferd , sau un iubitor al perioadei albastre a lui Picasso.
2. SENS. Cea de a doua explicatie ne trimite pe un teren instabil… Pentru a nu crea ambiguitati nu o acceptam.
3 LUXURA. A treia acceptie ne invaluie in neliniste. Cum te-ai simti in chinurile unor crampe abdominale in fata unei firme botezata « VICIUL ALBASTRU»?
..........................................................................................................

Era dupa Craciun.
Piftia, si sarmalele, avatarurile culinare ale godacilor sacrificati de Ignat, se cazneau sa-mi amorseze «bomba… biliara».
«I miei SENSI » imi sopteau ca, in curand, situatia va deveni…«BLU»!
Renuntand la framantarile semantice, dau sa intru intr-o providentiala FARMACIE-SENSI BLU.
Din fericire, un astfel de stabiliment se afla chiar in buricul Bucurestiului, la parterul Magazinului «Unirea».
Dupa revolutia bolsevica, pravalia lui Borea din Odessa, specializata in articole de « lingerie », dantele si cravate, a fost nevoita sa se restranga, primind in spatiu : o ceasornicarie, un instalator si o papetarie . -Ilf si Petrov o consemneaza cu har in Vitelul de aur.
Magazinul «Unirea» din capitala a cunoscut dupa Revolutia noastra un fenomen similar.La parterul ei s-au ingramadit: o agentie de turism,o banca respectabila (al carui nume ne abtinem sa-l pomenim), primul Mac Donald bucurestean, un magazin foto KODAK , apoteca noastra, s.a.m.d.
Pe usa dinspre strada a farmaciei despre care e vorba, trona un afis cu litere groase ce lamurea definitiv orice client :

E drept ca pana la ora deschiderii- noua, mai erau aproape zece minute.
M-am asezat rabdator in fata grilajului ferecat cu trei lacate, asteptand deschiderea caii spre izbavire. Pentru a mai uita necazul gandeam ca, si pe timpul comunismului, edificiile de interes public erau proiectate cu o sumedenie de usi. Imediat dupa inaugurare, se pastra functionala doar una, celalalte fiind strasnic ferecate.
Cam asa este si acum, dupa 18 ani!
In toiul cugetarii, trei fetiscane gurese si pline de nuri intra in apoteca prin… usa defecta !
Inteleg, ca defectiunea priveste clentii bolnavi si nu se refera la persoanele sanatoase!
Timpul s-a scurs si un portar mahmur a aparut dupa grilaj. S-a scotocit o vreme in buzunare si a scos cheia unui lacat, desferecandu-l. A repetat gestul cu mai putin succes, pentru el si noroc, pentru noi ( intre timp gramada celor ce asteptau crescuse). Apoi a facut stanga imprejur, pierzandu-se pe coridoarele magazinului «Unirea».
N-am sa abuzez de rabdarea nevinovatilor cititori, descriind acelas ritual pentru lacatele restante. In final dupa ce oblonul a fost tras , dintr-un simtamant samaritean, i-am oferit, timid, o sugestie :
-N-ar fi mai bine sa pastrati cheile pe aceeasi veriga?
Intrebarea mea a avut darul sa-l trezeasca. Dupa ce m-a privit cu un amestec de surprindere si dezgust, de parca descoperise o musca in farfurie, a rabufnit inecandu-se:
-Ce, te grabesti ?... Se da ceva gratuit, aici ?
Am abandonat discutia care decurgea ca intr-o pagina de Urmuz si m-am repezit la usa farmaciei. Dezolare! Intrarea cu pricina era protejata de un oblon, ferecat la baza de un alt lacat.
In interior cele trei nimfe, acum invesmantate in halate albe, intrasera in activitate. Prima vorbea, gesticuland, la mobil. O a doua aranja niste cutiute pe raft. A treia mangaia cu mopul careurile alb-negre ale podelei, cu blandetea cu care ghidezi primii pasi ai unui pui de seidenpinsch.
Am cautat sa le captez atentia, facand semne in fata vitrinei.
Singurul rezultat al recitalului meu de pantomima fu ca starnii atentia bodyguard-ului de la raionul de bijuterii. Acesta, intuind o posibila primejdie, se apropie incruntat de usa farmaciei. Privirea sa, care ma matura aidoma unui radar ce depisteaza nava inamica in campul operational, imi frana gestica. Nu puteam sa risc ; cu cateva minute mai inainte, evacuase ,de pe culoarele marelui magazin, un aurolac. Spre norocul meu, ingrijitoarea cu pamatuful, facand o pirueta spre galeata, imi observa fata rugatoare…
Ii sopti ceva la urechea libera, fetei cu telefonul mobil, iar aceasta apasa un buton si oblonul incerca sa se ridice. Vointa nu-i lipsea acestuia, dar lacatul de la baza se opunea, indaratnic. Fata de la raft se apleca spre vitrina spre a studia fenomenul.
Facu un semn a lehamite si imi striga:
-Intrati prin fata!
Plin de entuziasm, i-am replicat tunator, facand sa tresara o doamna ce incerca un ceas la raionul vecin.
-Nu pot… Usa e defecta …
Fata a zambit, miscand, intelegator, capul:
-Incercati, totusi , va rog!
Strigatele noastre tulburau susurul dulce al colindelor aducatoare de liniste si speranta in sufletul cumparatorilor… Mi-am amintit cat de mult uram cu ani in urma, bruiajul comunist aplicat Europei Libere!
Trebuia sa incerc…
…………………………………………………………………………………….
Pasind inauntru, fetele m-au scaldat intr-o ploaie de zambete ; parca isi regasisera o persoana draga, mult asteptata, pe care nu sperau s-o mai revada curand. Pana si asistenta, ce parea sudata de telefonul mobil, dupa ce trimisese in eter trei pupicuri, isi deslipi aparatul de urechiusa.
……………………………………………………………………………
N-am gasit “MOTILIUM”, dar fetele mi-au dat la unison dreptate :
“Sunt probleme cu usile”.
Colica a disparut in neant!
La alta farmacie n-am mai fost… riscam sa stric totul !
Ce bine te simti cand ti se da dreptate!


Bucuresti
04.01.2008
Sever Miu


Fotografie de Vlad Eftenie. Mai multe fotografii aici